Distrugerea puterii anxietății cu înțelepciune și răbdare
Trebuie să distrugem puterea anxietății, nu să continuăm să o tot întărim
Când anxietatea lovește, fără să ne gândim, încercăm imediat să o reprimăm sau să o înlocuim. Fie o ținem înăuntru, fie ne-o “vărsăm” pe altcineva. Vrem doar să evităm anxietatea – nu să ne confruntăm cu ea. Dar a o înfrunta nu înseamnă a o lupta sau a o confrunta. Asta i-ar oferi doar mai multă credibilitate.
Trebuie să distrugem puterea anxietății, nu să continuăm să o tot întărim.
Aceasta înseamnă să o vezi pentru ceea ce este. Un sentiment neplăcut.
Din fericire există un mod diferit, mai eficient de a face față sentimentelor neplăcute decât ne dăm seama.
Uneori, când suntem anxioși, se resimte ca și cum toată mintea noastră ar fi consumată de anxietate. Nu există spațiu pentru nimic altceva. Totul este perceput prin acest filtru de anxietate. Dar acest lucru se datorează faptului că anxietatea ne orbește de ceea ce se întâmplă cu adevărat:
Mintea noastră este ca un cer vast
Anxietatea nu este toată mintea noastră – doar simțim astfel atunci când suntem anxioși.
Mintea noastră este ca un cer vast.
Anxietatea este ca vremea rea în minte. Vremea rea nu poate consuma niciodată cerul și nici nu îl poate distruge. Dincolo de furtuni, vânt și nori, cerul este întotdeauna senin și nemișcat.
Mintea oricui are potențialul de a fi liniștită și clară. De ce? Pentru că aceasta este natura minții.
Putem învăța să ne identificăm cu mintea, și nu cu conținutul ei, cu cerul și nu furtuna.
În meditație descoperim potențialul minții noastre pentru pace și claritate interioară.
Anxietatea persistă din cauza modului în care o identificăm
Anxietatea persistă din cauza modului în care o identificăm și a modului în care ne identificăm cu ea: sunt anxios – este anxietatea mea – sunt o persoană anxioasă.
Cu cât credem că anxietatea este „eu” sau „mine” atunci când apare în mintea noastră, cu atât durează mai mult și cu atât devine mai puternică.
Putem ajunge să avem grijă de ea mai degrabă decât să o vindecăm.
Aceasta este o reacție mentală profundă care distorsionează modul în care răspundem propriilor noastre sentimente. Cu puțină înțelepciune și răbdare putem rupe acest obicei.
Când devenim dispuși să acceptăm în loc să ne luptăm sau să ne reprimăm anxietatea, începem să o luăm mai puțin în serios
Putem învăța să ne acceptăm cu răbdare anxietatea în timp ce se manifestă. Nu o negăm și nici nu fugim de ea. O vedem doar pentru ceea ce este.
Acest lucru ne oferă spațiu mental înainte de a-i reacționa în modurile noastre obișnuite. S-ar putea să nu fie confortabil, dar va începe să ne dea posibilitatea de a alege. Este un preț demn de plătit pentru a ne reduce anxietatea.
La urma urmei, putem tolera disconfortul fizic. De ce nu și puțin disconfort mental?
Când devenim dispuși să acceptăm decât să ne luptăm sau să ne reprimăm anxietatea, începem să o luăm mai puțin în serios. Este un sentiment neplăcut, dar nu chiar catastrofa pe care ne-am imaginat-o. Putem începe să facem un pas înapoi și să vedem cum identificarea cu anxietatea noastră îi conferă mai multă forță și respect decât merită.
Trebuie să fim realiști și obiectivi
Geshe Kelsang Gyatso spune:
„Există o diferență enormă între gândurile „mă simt rău” și „sentimente neplăcute apar în mintea mea ”
(Sau putem spune între „Sunt anxios” și „Anxietatea se manifestă în mintea mea”).
Călugărul budhist contemporan Geshe Kelsang Gyatso mai spune
Dacă medităm continuu asupra acestui gând și la semnificația acestuia, anxietatea noastră se va reduce și va deveni mai ușor de gestionat.
Concluzie: ar fi util să învățăm să medităm.